Cel de-al treilea prompt se referă la idei științifice pe care nu le înțelegem. Știm cu toții că știința este destul de complicată și că nimeni nu le știe pe toate. Neuroștiința, ca domeniu științific, nu face excepție de la această regulă. Din păcate, mi se pare că nu vorbim suficient despre idei și concepte pe care nu le înțelegem.
Pe de o parte, este perfect logic. De fapt, nu poți spune prea multe despre lucrurile pe care nu le înțelegi (deși, dacă ne uităm la toți experții autoproclamați din jurul nostru, s-ar putea să observăm contrariul). Dar, pe de altă parte, cred că a pretinde că înțelegem lucrurile chiar și atunci când asta nu e adevărat nu face decât să contribuie la perpetuarea propriei noastre ignoranțe. Și cred că a fi cinstit și capabil să spui „nici măcar nu știu de unde să încep cu asta” este primul pas pentru a înțelege anumite concepte. În plus, s-ar putea să-i facă și pe alții, care, de asemenea, nu înțeleg, dar nu zic nimic de teamă să nu pară proști, să se alăture conversației.
Acestea fiind spuse, iată ceva ce eu nu înțeleg în neuroștiințe: principiul energiei libere. Dacă ești neurocercetător, s-ar putea să chicotești acum. Asta fie pentru că ți se pare un principiu atât de evident încât nici nu poți să-ți imaginezi ce fel de minte naivă nu-i înțelege complexitatea, fie (situația cea mai probabilă, deoarece sunt destul de sigură că Karl Friston nu-mi citește blogul) pentru că nici tu nu-l înțelegi. Dacă nu ești neurocercetător, probabil că acest paragraf te-a făcut confuz. Stai liniștit, situația nu e pe cale să se îmbunătățească.
Așa cum am spus, mie nu-mi spune nimic această idee, așa că nu îți pot oferi decât informații limitate pe această temă (pentru mai multe detalii, consultă referințele de la sfârșitul acestui articol). Principiul energiei libere a fost propus de Karl Friston, care este cel mai citat, precum și unul dintre cei mai cunoscuți neurocercetători. Din câte am înțeles eu, acest principiu postulează că creierul face predicții despre viitor și încearcă să acționeze într-un mod care să minimizeze discrepanța dintre predicție și realitate, minimizând astfel surpriza sau „energia liberă”.
Dar în spatele acestei propoziții relativ simple, se află multă matematică greu de descifrat. De asemenea, Friston pare să postuleze că principiul energiei libere este cadrul care oferă o explicație unificatoare a modului în care funcționează creierul (și, de fapt, orice sistem biologic auto-organizat). Dacă într-adevăr așa e, nu pot să-ți spun, deoarece acest lucru ar necesita o înțelegere corectă a principiului.
Aș putea scrie multe despre motivele pentru care eu cred că mulți oameni nu înțeleg corect acest concept, dar internetul este deja destul de plin de astfel de critici și, de asemenea, depășește scopul acestui articol. Așa că, în schimb, voi încheia spunând că, dacă există vreun suflet bun care crede că înțelege corect ideea lui Friston, precum și numeroasele sale implicații, și ar dori să o împărtășească cu restul muritorilor, așteptăm cu nerăbdare să citim explicația respectivă în comentarii.
Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos.
Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Mastodon sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.
Ar putea să-ți placă și:
Referințe (în engleză)
Friston, K. J., & Stephan, K. E. (2007). Free-energy and the brain. Synthese, 159(3), 417-458.
Friston, K., Thornton, C., & Clark, A. (2012). Free-energy minimization and the dark-room problem. Frontiers in psychology, 130.