Imagine: @ionut.stefan.92ish

English

În postarea de astăzi, aș dori să vă atrag atenția asupra unei cărți absolut uimitoare pe tema bolii Alzheimer. Scrisă de profesorul Karl Herrup, profesor de neurobiologie la Școala de Medicină a Universității din Pittsburgh (engl.: University of Pittsburgh School of Medicine), „How Not to Study a Disease – The Story of Alzheimer’s” (Cum să nu studiezi o boală – Povestea bolii Alzheimer) îl poartă pe cititor într-o călătorie în cercetarea bolii Alzheimer, de la începuturile sale de către Alois Alzheimer până la înțelegerea contemporană a acestei afecțiuni devastatoare. (Din păcate, la momentul publicării acestui articol, cartea nu este disponibilă decât în engleză, dar sperăm că va apărea în curând și în română.)

Aceasta nu este doar o altă prezentare de manual a biologiei bolii; în schimb, cartea oferă o examinare unică a cercetării care a modelat domeniul, evidențiind atât pașii greșiți, cât și progresele înregistrate. Cartea disecă evoluția teoriilor, reflectând asupra motivelor pentru care anumite ipoteze au câștigat proeminență, în timp ce altele au fost lăsate în paragină și, mai important, oferă indicii pentru viitoarele explorări în domeniul cercetării bolii Alzheimer.

Personal, îmi place faptul că această carte pune în perspectivă de ce ipoteza amiloidă (adică ideea că o acumulare de plăci beta amiloide în creier este cauza bolii Alzheimer) a dominat domeniul atât de mult timp, în ciuda a ceea ce poate fi considerat în mod obiectiv eșecuri mizerabile, a ipotezelor alternative (de exemplu, în ceea ce privește rolul sistemului imunitar), precum și în ciuda dovezilor relativ convingătoare că amiloidul nu este neapărat egal cu Alzheimer.

Prof. Herrup identifică trei momente cruciale care au contribuit la evoluția pe care a avut-o cercetarea bolii Alzheimer. Primul a avut loc în urmă cu mai bine de 100 de ani, când șeful lui Alois Alzheimer, Emil Kraepelin, a decis să includă cele două studii de caz pe care Alzheimer le efectuase într-un manual, numindu-le boala Alzheimer. Al doilea și al treilea au avut loc mai recent și au implicat stabilirea unei echivalențe între demența presenilă (adică o boală genetică rară care a fost cunoscută anterior sub numele de boala Alzheimer, dar care vă este poate fi mai cunoscută sub denumirea de Alzheimer familial) și demența senilă (adică declinul cognitiv la bătrânețe), precum și extinderea definiției bolii Alzheimer prin includerea unui stadiu preclinic (adică atunci când plăcile amiloide sunt deja prezente, dar nu și simptomele).

Cu toate acestea, cartea se încheie într-o notă pozitivă, subliniind faptul că, deși majoritatea căilor de cercetare nu au primit la fel de multă atenție ca și ipoteza amiloidă, de fapt, nu pornim de la zero și există o mulțime de alternative viabile de explorat.

Este important să remarcăm faptul că Prof. Herrup nu este o voce izolată care solicită o reevaluare a abordării centrate pe amiloid. În ultimii ani, a existat un cor din ce în ce mai mare de cercetători care pledează pentru o agendă de cercetare mai diversificată, care să includă ipoteze alternative. Această schimbare de gândire marchează o evoluție promițătoare în domeniu, semnalând o deschidere reînnoită pentru explorarea unor căi diferite de înțelegere și, în cele din urmă, de învingere a bolii Alzheimer.

În concluzie, cartea Prof. Herrup servește ca un memento vital al importanței curiozității științifice și a deschiderii minții. Ea invită comunitatea științifică să nu se lase influențată de atracția unei singure teorii dominante, ci mai degrabă să îmbrățișeze multitudinea de idei care, împreună, ne pot aduce mai aproape de rezolvarea puzzle-ului bolii Alzheimer. Această carte este o lectură obligatorie pentru oricine este interesat de trecutul, prezentul și viitorul cercetării Alzheimer. Ea nu numai că oferă informații valoroase despre complexitatea bolii, dar declanșează și o conversație importantă despre necesitatea unei schimbări de paradigmă în abordarea găsirii unui tratament.

Referințe (în engleză)

Herrup, K. (2021). How not to study a disease: the story of Alzheimer’s. MIT Press.

Panza, F., Lozupone, M., Logroscino, G., & Imbimbo, B. P. (2019). A critical appraisal of amyloid-β-targeting therapies for Alzheimer disease. Nature Reviews Neurology, 15(2), 73-88.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Mastodon sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Ar putea să-ți placă și: