Antidepresivele și Covid-19: care e legătura?

English

Fluvoxamina este un antidepresiv folosit de obicei în tratamentul tulburării de tip obsesiv-compulsiv, dar și al depresiei și tulburărilor de anxietate. Însă un studiu clinic la scară mică a arătat că ar putea avea o întrebuințare neașteptată: ca tratament împotriva Covid-19.

Dar de ce s-au gândit cercetătorii să testeze un antidepresiv ca tratament împotriva Covid-19 în primul rând? Pentru că studii anterioare au arătat că fluvoxamina este eficientă în reducerea producției de citokine („cito-ce?”).

Citokinele sunt proteine care îndeplinesc o grămadă de funcții în corpul tău. Printre altele, au un rol pro-inflamator, ceea ce înseamnă că duc la creșterea inflamației în corp. Dar exact de asta pot deveni problematice.

Uneori citokinele pot să o ia razna sau, cu alte cuvinte, să cauzeze o „furtună de citokine”. Practic, prea multe citokine sunt eliberate deodată, ceea ce duce la inflamație ridicată și poate cauza insuficiență multiplă de organe și deces.

Și se presupune că exact aceste furtuni de citokine sunt implicate în cazurile severe de Covid-19, așa că e logic să presupunem că, dacă un medicament ar putea reduce nivelul de citokine, severitatea bolii ar scădea și ea.

Deci funcționează? Așa se pare. Din 152 de adulți infectați, niciunul dintre cei cărora li s-a administrat fluvoxamină nu au ajuns în stare critică, în timp ce starea a 6 dintre cei care au primit placebo s-a deteriorat. Dar…

Putem spune că fluvoxamina e un tratament eficient împotriva Covid-19? Nu, cu siguranță nu. Spre exemplu, deși rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic, numărul de participanți este mult prea mic pentru a trage o asemenea concluzie. „Atunci ce sens are?”, poate te întrebi.

Acest studiu pune bazele pentru un studiu mai mare. Fără el, ar fi mult mai dificil de justificat că toate resursele necesare unui studiu clinic la scară largă trebuie folosite pentru un tratament așa neașteptat. În plus, ne dă speranță că putem înțelege și trata mai bine această boală.

Cum ți s-a părut această postare? Ai vrea să citești mai multe știri pe scurt? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe InstagramTwitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Sursă

doi:10.1001/jama.2020.22760

Regândind harta gustului

English

Poate ai mai auzit de mitul legat de harta gustului de pe limbă: ideea falsă că diferite părți ale limbii sunt responsabile pentru percepția diferitelor gusturi (de exemplu, amar în partea din spate și dulce în cea din față).

Dar știai că se credea că o așa-numită hartă topografică există într-o zonă a creierului responsabilă pentru percepția gustului, chiar și după ce harta gustului de pe limbă a fost demitizată?

Acest tip de organizare topografică este comun și pentru alte simțuri. De exemplu, în cortexul somatosenzitiv (unde este percepută atingerea), degetele și spatele tău sunt reprezentate în zone diferite. În mod asemănător, în cortexul auditiv, frecvențele înalte și cele joase sunt reprezentate în zone diferite.

Așa că atunci când experimentele de imagistică timpurii au sugerat că organizarea cortexului gustativ este similară, nimeni n-a fost suprins. Până la urmă, dacă așa funcționează pentru alte simțuri, de ce n-ar fi la fel și pentru gust?

Dar un nou studiu sugerează opusul. Folosind metode de imagistică avansate, cercetătorii au arătat că organizarea cortexului gustativ al șoarecilor nu este topografică. Practic, nu există zone bine-definite în creier pentru dulce, acru sau amar.

În schimb, neuronii responsabili pentru diversele gusturi sunt amestecați, formând un așa-numit „cod de ansamblu”. Cu alte cuvinte, diferite tipare de activare a acestor neuroni duc la percepția diferitelor gusturi, cam așa cum membrii unei orchestre pot cânta diferite melodii împreună.

De ce e important? Așa cum am menționat mai devreme, organizarea topografică este un principiu important al organizării creierului, așa că, arătând că gustul nu urmează acest tipar duce la întrebarea „de ce e special?”, iar asta ar putea duce la mai multe descoperiri fascinante despre percepția gustului.

Cum ți s-a părut această postare? Ai vrea să citești mai multe știri pe scurt? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe InstagramTwitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Sursă

https://neurosciencenews.com/taste-neural-remapping-17271/

Oh hi there 👋
It’s nice to meet you.

Sign up to receive awesome content in your inbox.

Read our privacy policy for more info.

De ce ar trebui să îți pese de (neuro)știință?

English Sigur, ai mai auzit-o înainte: știința e super, iar creierul în mod deosebit este o minune a universului. Este ceea ce ne definește ca oameni, așa că ar trebui să fim interesați să învățăm despre acesta cât mai mult cu putință. Dar, deși pentru mulți poate fi foarte palpitant să citească despre organizarea pe… Read more De ce ar trebui să îți pese de (neuro)știință?

Despre preferința pentru limba engleză în comunicarea științifică

English În lumea științifică limba engleză a devenit dominantă. Cele mai multe articole științifice sunt publicate în engleză, cele mai avansate cărți științifice sunt scrise în engleză și cele mai multe conferințe științifice sunt organizează în engleză. În teorie, acest lucru sună extraordinar. Dacă toți cercetătorii sunt capabili să vorbească aceeași limbă, atunci această barieră… Read more Despre preferința pentru limba engleză în comunicarea științifică

Oh hi there 👋
It’s nice to meet you.

Sign up to receive awesome content in your inbox.

Read our privacy policy for more info.

Leave a Reply