Stai, putem să facem asta? Pe scurt, da, dar numai în circumstanțe speciale.
Măsurarea activității intracraniene umane implică, desigur, deschiderea craniului și introducerea în creier a unor electrozi sau senzori care pot înregistra activitatea cerebrală. Această activitate poate fi înregistrată fie de la neuroni individuali, fie de la populații neuronale întregi.
Aceasta este o procedură medicală care trebuie efectuată în anumite cazuri. Există două tipuri de situații în care aceasta poate fi necesară: fie în situații acute (în timpul unei operații pe creier), fie în cazuri cronice.
În situații acute, pacienții sunt treziți în timpul intervenției chirurgicale, iar unele zone sunt stimulate, înregistrându-se în același timp răspunsurile. Această procedură este necesară, de exemplu, atunci când intervenția chirurgicală implică zone critice, cum ar fi cele legate de limbaj. Chirurgii pot face acest lucru deoarece creierul nu are receptori de durere.
Cele mai frecvente cazuri cronice se referă la pacienții care suferă de epilepsie rezistentă la tratament, pentru care cea mai bună opțiune este de a găsi focarul de origine convulsiilor și de a-l elimina. Ca atare, se implantează electrozi în regiunile suspectate a fi focarul, iar pacienții sunt monitorizați continuu timp de câteva săptămâni.
Există atât avantaje, cât și dezavantaje în ceea ce privește această procedură. Printre avantaje se numără rezoluția spațială și temporală ridicată, raportul semnal-zgomot ridicat și, cel mai important, șansa de a observa direct activitatea neuronală în timpul proceselor care sunt unice la om, cum ar fi vorbirea. În afară de invazivitate, dezavantajele includ eterogenitatea grupului de pacienți, precum și faptul că aceștia iau de obicei medicamente care pot influența rezultatele, durata limitată a studiului și numărul limitat de regiuni eșantionate.
Cum ți s-a părut această postare? Ai vrea să citești mai multe analize precum aceasta? Scrie-ne în comentariile de mai jos.
Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Twitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.
Referințe (în engleză)
Mukamel, R., & Fried, I. (2012). Human intracranial recordings and cognitive neuroscience. Annual review of psychology, 63, 511-537.
Lasă un răspuns