#MințileTinereNecesităMaiMult

English

Luna trecută, doi comunicatori științifici extraordinari, @notbrainscience și @emilia.science, au inițiat hashtag-ul #YoungMindsNeedMore (#MințileTinereNecesităMaiMult) pe Instagram. Scopul a fost acela de a începe o conversație despre peisajul în continuă schimbare al rețelelor de socializare, care favorizează un conținut din ce în ce mai scurt și mai stereotipic, precum și despre impactul pe care acest lucru îl are atât asupra comunicatorilor din domeniul științei, cât și asupra persoanelor (în cea mai mare parte tineri) care consumă astfel de conținut.

În primul rând, dacă nu ai făcut asta deja (și ai posibilitatea), te încurajez să verifici postările din acest hashtag. În al doilea rând, impactul rețelelor de socializare asupra comunicării științifice este un lucru la care mă gândesc și eu de ceva vreme, așa că am decis să îmi scriu gândurile în acest articol. Și cum nicio discuție pe această temă nu ar fi completă fără a examina dovezile privind impactul rețelelor de socializare asupra atenției noastre (și, implicit, asupra creierului nostru), voi discuta și despre ceea ce a descoperit știința până acum.

Ce este atenția

După cum probabil știi dacă citești această pagină de ceva vreme, înainte de a discuta un subiect, trebuie să ne asigurăm că definițiile noastre sunt în ordine și că vorbim despre același lucru. Așadar, ce este atenția? “Pff”, probabil că te gândești, “toată lumea știe ce este atenția. Este atunci când te concentrezi asupra unui lucru și ești a-tent“. Și asta e adevărat. Dar, în termeni formali, am spune că atenția este un proces comportamental și cognitiv care implică concentrarea asupra unui anumit aspect, ignorând alte informații perceptibile.

Există și diferite tipuri de atenție. În funcție de felul în care și asupra a ce ne concentrăm, putem vorbi despre:

  1. atenția evidentă vs. atenția ascunsă, adică indicarea explicită a lucrului asupra cărora suntem atenți prin mutarea ochilor spre acel lucru vs. mutarea doar a atenției mentale spre el;
  2. atenția exogenă vs. endogenă, adică atenția care este captată în mod reflex de stimuli externi (cum ar fi o notificare care apare pe telefon) vs. alocarea atenției pe baza propriilor obiective și dorințe (cum ar fi întinderea mâinii spre telefon pentru a o suna pe mama);
  3. poate cel mai relevant pentru discuția de față, atenția susținută vs. atenția divizată, adică manifestarea unui răspuns consecvent la o singură sarcină/stimul pentru perioade de timp îndelungate vs. răspunsul simultan la mai mulți stimuli/task-uri.

În ceea ce privește creierul, există o rețea de atenție dorsală și una ventrală. S-a demonstrat că sistemul frontoparietal dorsal (sulcusul intraparietal + câmpurile oculare frontale) este implicat în medierea atenției de sus în jos, în timp ce cel frontoparietal ventral (joncțiunea temporoparietală + cortexul frontal ventral) este responsabil pentru atenția de jos în sus sau, cu alte cuvinte, pentru schimbarea atenției către stimuli neașteptați sau nebăgați în seamă care captează brusc atenția. Deși sunt distincte din punct de vedere anatomic și funcțional, există dovezi că cele două rețele interacționează în implementarea unui control atențional complet flexibil.

Efectele rețelelor de socializare asupra atenției

Înainte de a începe această secțiune, trebuie să menționez ceva. Subiectul meu de cercetare nu se concentrează pe efectele rețelelor de socializare asupra atenției. Asta înseamnă că nu urmăresc cu regularitate literatura științifică din acest domeniu. Cu toate acestea, am început să scriu acest articol pornind de la opinia deja formată că rețelele de socializare sunt devastatoare pentru atenție, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, că literatura științifică ajunsese deja la un consens în această privință și că tot ce trebuia să fac era să caut studiile relevante pentru a obține detalii. La urma urmei, știm cu toții că rețelele de socializare provoacă dependență (chiar așa e?), că promovează conținut din ce în ce mai extrem doar pentru a te face să interacționezi mai mult cu el și că sunt singurele responsabile pentru toate relele din societate, așa că trebuie să fie, de asemenea, nocive și pentru atenția susținută, nu? În plus, nu este atât de exagerat să credem că rețelele de socializare au efecte negative asupra atenției susținute, deoarece trebuie să sari constant de la un subiect la altul, de la un videoclip scurt la altul. Mai mult decât atât, dacă ajungi să devii dependent de ele, practic toată atenția ta va fi dedicată acestora. Dar imaginea pe care am găsit-o este departe de a fi așa clară.

Desigur, nu se poate nega sau contesta faptul că rețelele de socializare au un impact negativ atât asupra societății, cât și asupra bunăstării noastre, dar există multe nuanțe care se pierd în declarațiile catastrofale. Și cred că, cel puțin în acest caz, nuanța este cea care ne poate ajuta să găsim modalități de a ne îmbunătăți modul de utilizare a rețelelor de socializare, mai degrabă decât să le urâm și să le excludem în mod categoric din viața noastră.

Acestea fiind spuse, să trecem la subiectul în cauză: cum influențează rețelele de socializare atenția susținută? Pentru a răspunde la această întrebare, există două tipuri de studii la care trebuie să ne uităm: studii pe termen scurt (sau transversale) și studii pe termen lung (sau longitudinale).

Studiile pe termen scurt

Aceste studii se concentrează pe investigarea efectului întreruperilor asupra atenției. Din păcate, nu am reușit să găsesc niciun studiu care să analizeze în mod specific aplicațiile de socializare, dar concluziile referitoare la întreruperile cauzate atât de aplicațiile mobile în general, cât și de smartphone-uri ar putea fi extrapolate, având în vedere că vorbim despre medii foarte asemănătoare.

În ceea ce privește întreruperile din aplicațiile mobile, un studiu a arătat că, în cazul în care utilizatorii primesc alte notificări în timp ce încearcă să finalizeze o sarcină pe telefon, finalizarea sarcinii inițiale poate avea loc cu o întârziere de până la patru ori mai mare față de timpul care ar fi necesar în mod normal pentru sarcina respectivă. Dacă extindem acest lucru la rețelele de socializare, implicațiile sunt următoarele: pe de o parte, consumarea conținutului mai lung din cadrul aplicațiilor înseși ar putea dura mult mai mult timp, deoarece, de obicei, oamenii primesc diverse notificări despre like-uri, mesaje, mențiuni și așa mai departe; pe de altă parte, având în vedere întreruperile constante, procesarea informațiilor prezentate în acest conținut ar fi mai obositoare și, cel mai probabil, mai puțin eficientă.

În ceea ce privește efectele smartphone-urilor, s-a demonstrat că participanții au performanțe mai slabe la sarcinile de atenție (cum ar fi apăsarea unui buton atunci când un anumit stimul apare pe ecran) dacă aud notificări de smartphone care apar în apropiere. Mai mult decât atât, simpla prezență a unui smartphone silențios oarecare în sala de testare i-a făcut să aibă performanțe mai slabe la aceste sarcini. Implicațiile acestor constatări sunt similare cu cele de mai sus. Un punct de critică aici este faptul că sarcinile de atenție studiate în cadrul laboratoarelor sunt incredibil de plictisitoare, astfel încât participanții și-au mutat pur și simplu atenția către ceva mai interesant. Cu toate acestea, deși sunt necesare studii suplimentare efectuate în contexte naturale în ceea ce privește sarcinile extrem de captivante, nu ar trebui să se neglijeze faptul că uneori trebuie să ne concentrăm pe deplin asupra unor sarcini plictisitoare chiar și în afara laboratorului. Un exemplu foarte bun este șofatul, despre care știm deja că este afectat grav de multitasking-ul pe telefon.

Studiile pe termen lung

Chiar dacă rețelele de socializare și smartphone-urile îți afectează în mod direct atenția pe termen scurt, atâta timp cât efectele sunt reversibile (să spunem că îți ștergi toate aplicațiile de socializare sau îți lași telefonul în altă cameră atunci când lucrezi), lucrurile nu ar sunt neapărat atât de rele. Pe de altă parte, am avea probleme cu adevărat serioase dacă daunele ar fi permanente. Iar aici intră în joc studiile pe termen lung.

În general, în cadrul acestor studii, cercetătorii iau un eșantion de participanți și colectează informații despre obiceiurile lor de utilizare a rețelelor de socializare sau a smartphone-urilor, apoi le corelează cu anumite măsuri de atenție sau cu alți indicatori de performanță, cum ar fi notele de la școală.

Și în acest caz, din păcate, există foarte puține studii care să analizeze în mod special rețelele de socializare și chiar mai puține studii care să analizeze anumite platforme. Câteva dintre aceste studii, care au analizat modul în care utilizarea Facebook îi afectează pe studenți, au constatat că o utilizare sporită a Facebook a fost corelată cu comportamente sporite de trecut de la o sarcină la alta fără să fi completat vreuna și de multitasking. În plus, studenții care au petrecut mai mult timp pe Facebook au avut note mai mici. Însă, întrucât acestea sunt studii corelaționale (și știm cu toții: corelația NU implică și cauzalitate), nu este clar care este direcția acestei relații. Deși ar putea fi adevărat că Facebook le distrage atenția de la învățare, ducând astfel la note mai mici, o explicație alternativă ar putea fi aceea că studenții cu motivație și autoreglare scăzute aleg să petreacă mai mult timp pe rețelele de socializare și, dacă această distragere a atenției ar lipsi, pur și simplu ar înlocui-o cu alta (la urma urmei, cine nu a amânat vreodată învățatul pentru un examen pentru că trebuia să curețe în profunzime toată casa?).

Alte studii care corelează performanța atențională cu nivelul de multitasking în mai multe medii (a petrece timp pe rețelele de socializare în timp ce faci o altă sarcină) au avut rezultate mixte: în timp ce, în unele cazuri, cei care fac asta intensiv au avut performanțe mai slabe, în alte cazuri au avut performanțe mult mai bune.

După cum am menționat deja mai sus, o problemă aici este că toate aceste studii sunt corelaționale, ceea ce înseamnă că nu ne spun nimic despre direcționalitate. În plus, se bazează pe măsurători auto-raportate, ceea ce înseamnă că ar putea exista o oarecare distorsiune în estimarea timpului petrecut efectiv de o persoană pe aceste aplicații. Soluția în acest caz ar fi proiectarea unor studii în care timpul petrecut de participanți în fața ecranului să poată fi monitorizat cu exactitate, iar performanța lor atențională să fie evaluată în mod regulat. Iar pentru a aborda în mod direct problema reversibilității schimbărilor negative induse de rețelele de socializare, ar trebui să existe și o intervenție, adică să îi punem pe oameni să își reducă timpul petrecut pe rețelele de socializare pe o perioadă mai lungă de timp și să monitorizăm modul în care se schimbă performanța atențională.

De fapt, un astfel de studiu a pus deja bazele în acest sens, investigând modul în care o reducere de 10% vs. 50% a timpului petrecut pe rețelele de socializare timp de șapte zile afectează atenția. Ceea ce au descoperit a fost că, deși oamenii au spus că le este mai ușor să se concentreze, performanța la testele de atenție nu s-a îmbunătățit. În plus, oamenii au raportat mai puține emoții negative, dar nu și mai multe emoții pozitive. Desigur, sunt necesare studii suplimentare pentru a valida și extinde aceste constatări.

Ce înseamnă asta?

Bine, deci avem toate aceste studii și problemele lor expuse în fața noastră, dar care este concluzia finală aici? Afectează rețelele de socializare atenția susținută sau nu? Ei bine, pe scurt, nu putem da încă un răspuns definitiv. Așa cum am spus la începutul acestei secțiuni, nuanțele sunt importante. Pe de o parte, avem studiile pe termen scurt care indică efecte perturbatoare, dar încă trebuie să analizăm mai îndeaproape diversele aplicații de socializare. Pe de altă parte, înțelegerea efectelor pe termen lung este un pic mai complicată și, în prezent, nu avem suficiente studii de calitate pentru a răspunde la această întrebare.

Totuși, până când vom avea un răspuns adecvat la această întrebare, ar trebui să te gândești la obiceiurile tale. în materie de rețele de socializare. Chiar dacă nu afectează pe toată lumea la fel, gândește-te la modul în care te afectează personal. Îți distrag în mod constant atenția și te împiedică să faci alte lucruri? Atunci ia în calcul stabilirea de limite: poate lași telefonul în altă cameră atunci când ai de făcut o sarcină importantă sau nu îl iei seara în dormitor, astfel încât să nu petreci ore întregi pe el înainte de culcare sau ia în considerare posibilitatea de a dezactiva notificările. Interacționezi cu conținut care aduce ceva valoros în viața ta, fie că este educațional, distractiv, social, sau pur și simplu te uiți la lucruri la întâmplare? Simți că tot ceea ce îți arată algoritmul îți provoacă emoții extreme? Ia în considerare posibilitatea de a te îndepărta din când în când de aceste rețele și încearcă să treci dincolo de acea reacție instinctivă prin evaluarea critică a informațiilor pe care le vezi (de ce sunt prezentate în acest fel? sunt adevărate? există o altă versiune a poveștii?). Ce conținut vezi în feed? Este de la persoane pe care le urmărești în mod conștient sau de la conturi aleatorii pe care algoritmul ți le oferă pentru a te ține mai mult timp pe platformă?

Cu alte cuvinte, fii atent la modul în care rețelele de socializare îți afectează atenția, emoțiile și viziunea asupra lumii.

Comunicarea științifică eficientă

Acum că avem o imagine mai clară în ceea ce privește literatura științifică legată de impactul rețelelor de socializare asupra atenției, putem trece la întrebarea noastră principală: cum se încadrează comunicarea științifică eficientă în peisajul actual al rețelelor de socializare?

Dar înainte de a discuta despre cum, aș dori să abordez „de ce ar trebui”. Un aspect pe care l-am auzit destul de des este: de ce ar trebui totuși comunicarea științifică să fie pe rețelele de socializare? Sigur, ar putea fi pe bloguri și pe Youtube, dar cine merge pe Instagram sau pe Facebook pentru asta? Oamenii vor doar să se uite la poze drăguțe acolo. Pentru mine, răspunsul este destul de simplu: pentru că acolo se află dezinformarea. Și pentru că o modalitate de a opri dezinformarea este de a o contracara cu informații corecte în același mediu.

Revenind acum la întrebarea noastră inițială, aș spune că, pentru comunicare științifică eficientă, trebuie să fii capabil să transmiți nuanțe. După cum am văzut și în acest articol, răspunsurile științifice sunt rareori finale, iar faptele trebuie puse în context, altfel riscăm să pierdem mesaje importante și chiar să ne îndreptăm spre teritoriul dezinformării. Asta implică două lucruri: pe de o parte, faptul că, de obicei, este nevoie de mai mult decât de videoclipuri de 30 de secunde pentru a explica clar conceptele științifice; pe de altă parte, prezentarea unui punct de vedere echilibrat nu va fi la fel de șocantă ca și reducerea acestuia la o afirmație bombastică.

În ceea ce privește primul punct, am menționat deja în secțiunea privind atenția că un conținut cu o formă mai lungă ar putea fi mai dificil de consumat pe rețelele de socializare din cauza notificărilor care îți distrag atenția și te întrerup. În același timp, algoritmii rețelelor de socializare promovează conținut pe baza ratelor de interacțiune, ceea ce înseamnă că nu numai că îți ia mai mult timp să parcurgi o postare mai lungă, dar pentru că treci la altă notificare, apoi te întorci, acest lucru ar putea fi interpretat ca un semn că postarea nu este atât de interesantă, iar mai puțini oameni vor ajunge să o vadă.

Afișarea conținutului pe baza nivelului de interacțiune se leagă, de asemenea, de cel de-al doilea punct. Un punct de vedere echilibrat care nu stârnește emoții puternice va duce la mai puține persoane care își exprimă un dezacord sau un acord puternic în comentarii și la mai puține distribuiri ale postării. La rândul său, acest lucru îi va diminua și mai mult vizibilitatea.

În acest context, comunicatorii din domeniul științei se confruntă cu o alegere dificilă: să facă un compromis în ceea ce privește prezentarea exactă și nuanțată a informațiilor în speranța că micile fragmente care reușesc să treacă vor stârni interesul oamenilor și îi vor determina să caute singuri mai multe explicații sau, în cele din urmă, să fie eliminați treptat de pe aceste platforme. Și, deși s-ar putea să nu îți pese că pagina unei persoane oarecare își pierde audiența, având în vedere situația actuală a dezinformării pe aceste rețele de socializare, cred că excluderea comunicatorilor științifici este destul de problematică.

Cum continuăm de aici?

Există mult mai multe lucruri care ar putea fi spuse pe această temă. S-ar putea chiar să nu fii de acord cu mine. Dar acest articol este deja mult mai lung decât am anticipat, așa că, dacă ești interesat, putem continua conversația în comentariile de mai jos.

Aș dori să închei acest articol într-o notă pozitivă și să spun că nu este totul rău și deprimant. La fel cum a fi atent la obiceiurile tale în ce privește rețelele de socializare te poate ajuta în ceea ce privește atenția, așa poate ajuta și în ceea ce privește comunicatorii științifici. Pe scurt, gândindu-te la modalitățile prin care poți interacționa cu conținutul lor în format mai lung, îi poți ajuta să iasă din impasul de mai sus și asta te poate ajuta și pe tine cu propriul feed.

Cum ți s-a părut această postare? Ai vrea să citești mai multe analize precum aceasta? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe InstagramTwitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Ar putea să-ți placă și:

Referințe (în engleză)

Carbonell, X., & Panova, T. (2017). A critical consideration of social networking sites’ addiction potential. Addiction Research & Theory25(1), 48-57.

Cecutti, L., Chemero, A., & Lee, S. W. (2021). Technology may change cognition without necessarily harming it. Nature Human Behaviour5(8), 973-975.

He, Q., Turel, O., & Bechara, A. (2017). Brain anatomy alterations associated with Social Networking Site (SNS) addiction. Scientific Reports7(1), 1-8.

Judd, T. (2014). Making sense of multitasking: The role of Facebook. Computers & Education70, 194-202.

Leiva, L., Böhmer, M., Gehring, S., & Krüger, A. (2012, September). Back to the app: the costs of mobile application interruptions. In Proceedings of the 14th international conference on Human-computer interaction with mobile devices and services (pp. 291-294).

Madore, K. P., Khazenzon, A. M., Backes, C. W., Jiang, J., Uncapher, M. R., Norcia, A. M., & Wagner, A. D. (2020). Memory failure predicted by attention lapsing and media multitasking. Nature587(7832), 87-91.

Rosen, L. D., Carrier, L. M., & Cheever, N. A. (2013). Facebook and texting made me do it: Media-induced task-switching while studying. Computers in Human Behavior29(3), 948-958.

van Wezel, M. M., Abrahamse, E. L., & Abeele, M. M. V. (2021). Does a 7-day restriction on the use of social media improve cognitive functioning and emotional well-being? Results from a randomized controlled trial. Addictive Behaviors Reports, 100365.

Vossel, S., Geng, J. J., & Fink, G. R. (2014). Dorsal and ventral attention systems: distinct neural circuits but collaborative roles. The Neuroscientist20(2), 150-159.

Wilmer, H. H., Sherman, L. E., & Chein, J. M. (2017). Smartphones and cognition: A review of research exploring the links between mobile technology habits and cognitive functioning. Frontiers in psychology8, 605.

Oh hi there 👋
It’s nice to meet you.

Sign up to receive awesome content in your inbox.

Read our privacy policy for more info.

One thought on “#MințileTinereNecesităMaiMult

Leave a Reply