English

Citind titlul, probabil te întrebi: „Serios, există o neuroștiință a colindelor de Crăciun? Ce neuroștiință e aia? E vorba doar de cântat niște cântece stupide despre niște colăcei ca să treacă timpul până când poți în sfârșit să te așezi la masă și să mănânci colăceii respectivi. Da, sigur, pare că îți încălzește sufletul, dar până la urmă, asta poate să fie și de la tot vinul ăla fiert.” Răspunsul scurt este da, chiar există o neuroștiință a colindelor de Crăciun (și a altor tipuri de cântat în grup), fiindcă acel sentiment de „suflet cald” nu vine (doar) de la vinul fiert. Vine din creierul tău și de la un hormon mic și drăguț care e în vogă în ziua de astăzi, și anume oxitocina.

Oxitocina, cunoscută și ca „hormonul dragostei”, este un tip de hormon produs de o zonă a creierului tău numită hipotalamus. Probabil cel mai cunoscut rol al acestui hormon este facilitarea nașterii. Însă oxitocina face mult mai mult decât atât. Numeroase studii au arătat că este implicată în multe comportamente umane sociale complexe, cum ar fi empatia, încrederea și generozitatea, suprimarea anxietății și formarea legăturilor sociale.

În același timp, studii care au investigat efectele cântatului în grup comparat cu cel solo au descoperit că primul duce la creșterea frecvenței comportamentelor prosociale și de formare a legăturilor sociale. Deoarece acestea sunt unele dintre comportamentele pentru care oxitocina este responsabilă, are sens pentru cercetători să testeze dacă oxitocina și cântatul în grup sunt legate în vreun fel. Pentru a face asta, cercetătorii au urmat două linii de raționament.

În primul rând, au verificat dacă sistemul oxitonergic (cel responsabil pentru producerea oxitocinei în creier) cântatul în grup și comportamentele prosociale se găsesc în regiuni similare în creier. Presupunerea în acest caz este că, dacă acest lucru este adevărat, atunci e posibil să existe o interacțiune între cele trei. De exemplu, activarea sistemului oxitonergic ar putea promova comportamentul prosocial, în timp ce cântatul în grup ar putea activa sistemul oxitonergic (care, la rândul său, duce la comportamente prosociale). Cercetătorii au găsit într-adevăr destul de multe regiuni comune celor trei, cum ar fi hipocampul, nucleul amigdalian și nucleul accumbens. Aceste regiuni sunt parte din ceva ce am mai menționat în alte articole, și anume sistemul limbic, care, printre altele, are un rol important în procesarea emoțiilor și situațiilor sociale. Însă aceste dovezi nu sunt suficiente pentru a stabili definitiv o relație între oxitocină și cântatul în grup. Pe de o parte, există multe alte funcții care au fost asociate cu aceste zone din creier (cum ar fi motivația, învățatul și memoria). Pe de altă parte, aceste dovezi sunt doar corelaționale, ceea ce înseamnă că nu putem spune exact dacă cântatul în grup duce la creșterea concentrației de oxitocină sau dacă o concentrație crescută de oxitocină îi face pe oameni să vrea deodată să fie parte dintr-un muzical.

Așa că cercetătorii au trecut la al doilea raționament: determină cântatul în grup creșterea nivelului de oxitocină? Din păcate, aici lucrurile devin puțin neclare: studiile au reportat rezultate contradictorii, cu alte cuvinte, unele au raportat o creștere, iar altele o scădere a concentrației de oxitocină ca urmare a cântatului în grup. La prima vedere, acest lucru nu are foarte mult sens, însă există o explicație bună pentru aceste rezultate.

Există două modalități de a măsura nivelul de oxitocină din corp: central (adică în sistemul nervos central, de exemplu, luând o probă din lichidul cefalorahidian) sau periferic (în sânge sau în salivă). Așa cum îți poți imagina, prima opțiune este mult mai dificilă, fiindcă este invazivă (se face folosind un ac de seringă foarte mare pentru a extrage lichid din coloana vertebrală), așa că aproape toate studiile folosesc a doua variantă. Iar asta e o problemă, deoarece concentrația periferică de oxitocină nu o reflectă întotdeauna pe cea din creier. Pentru a complica lucrurile și mai mult, oxitocina periferică nu este eliberată doar ca răspuns la evenimente plăcute, ci și ca urmare a stresului (gândește-te la naștere, când oxitocina este eliberată ca să te facă să te simți mai bine). Asta înseamnă că, dacă cercetătorii nu controlează nivelul de stres al participanților în mod corespunzător (poate cineva se simte foarte stresat atunci când trebuie să cânte împreună cu străini), rezultatele studiului ar putea fi afectate.

Acum care e concluzia? Îți încălzește oxitocina sufletul atunci când cânți împreună cu alții sau nu? Pe scurt: cel mai probabil. Sunt multe dovezi care indică asta. În primul rând, atât oxitocina, cât și cântatul în grup duc la creșterea frecvenței comportamentelor prosociale și de formare a legăturilor cu alții. În al doilea rând, sistemul oxitonergic, cântatul în grup și comportamentele prosociale sunt reprezentate în aceleași regiuni în creier. Și în al treilea rând, cântatul în grup afectează nivelul periferic de oxitocină. Însă efectul stresului încă trebuie determinat corespunzător în ultimul caz și, ideal, studii care să măsoare concentrația de oxitocină în sistemul nervos central ne vor aduce dovezile definitive de care avem nevoie.

Așa că iată, nu doar că există o neuroștiință a colindatului, e și destul de complicată. Dar dacă acest articol te-a stresat, măcar știi că poți scăpa de el printr-o sesiune impromptă de cântat colinde împreună cu cei dragi.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Twitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Surse (în engleză)

Links Between the Neurobiology of Oxytocin and Human Musicality

Psychobiological Effects of Choral Singing on Affective State, Social Connectedness, and Stress: Influences of Singing Activity and Time Course

Choir versus Solo Singing: Effects on Mood, and Salivary Oxytocin and Cortisol Concentrations

The neurochemistry and social flow of singing: bonding and oxytocin