Citind titlul, probabil te întrebi: „Serios, există o neuroștiință a colindelor de Crăciun? Ce neuroștiință e aia? E vorba doar de cântat niște cântece stupide despre niște colăcei ca să treacă timpul până când poți în sfârșit să te așezi la masă și să mănânci colăceii respectivi. Da, sigur, pare că îți încălzește sufletul, dar până la urmă, asta poate să fie și de la tot vinul ăla fiert.” Răspunsul scurt este da, chiar există o neuroștiință a colindelor de Crăciun (și a altor tipuri de cântat în grup), fiindcă acel sentiment de „suflet cald” nu vine (doar) de la vinul fiert. Vine din creierul tău și de la un hormon mic și drăguț care e în vogă în ziua de astăzi, și anume oxitocina.
Oxitocina, cunoscută și ca „hormonul dragostei”, este un tip de hormon produs de o zonă a creierului tău numită hipotalamus. Probabil cel mai cunoscut rol al acestui hormon este facilitarea nașterii. Însă oxitocina face mult mai mult decât atât. Numeroase studii au arătat că este implicată în multe comportamente umane sociale complexe, cum ar fi empatia, încrederea și generozitatea, suprimarea anxietății și formarea legăturilor sociale.
În același timp, studii care au investigat efectele cântatului în grup comparat cu cel solo au descoperit că primul duce la creșterea frecvenței comportamentelor prosociale și de formare a legăturilor sociale. Deoarece acestea sunt unele dintre comportamentele pentru care oxitocina este responsabilă, are sens pentru cercetători să testeze dacă oxitocina și cântatul în grup sunt legate în vreun fel. Pentru a face asta, cercetătorii au urmat două linii de raționament.
În primul rând, au verificat dacă sistemul oxitonergic (cel responsabil pentru producerea oxitocinei în creier) cântatul în grup și comportamentele prosociale se găsesc în regiuni similare în creier. Presupunerea în acest caz este că, dacă acest lucru este adevărat, atunci e posibil să existe o interacțiune între cele trei. De exemplu, activarea sistemului oxitonergic ar putea promova comportamentul prosocial, în timp ce cântatul în grup ar putea activa sistemul oxitonergic (care, la rândul său, duce la comportamente prosociale). Cercetătorii au găsit într-adevăr destul de multe regiuni comune celor trei, cum ar fi hipocampul, nucleul amigdalian și nucleul accumbens. Aceste regiuni sunt parte din ceva ce am mai menționat în alte articole, și anume sistemul limbic, care, printre altele, are un rol important în procesarea emoțiilor și situațiilor sociale. Însă aceste dovezi nu sunt suficiente pentru a stabili definitiv o relație între oxitocină și cântatul în grup. Pe de o parte, există multe alte funcții care au fost asociate cu aceste zone din creier (cum ar fi motivația, învățatul și memoria). Pe de altă parte, aceste dovezi sunt doar corelaționale, ceea ce înseamnă că nu putem spune exact dacă cântatul în grup duce la creșterea concentrației de oxitocină sau dacă o concentrație crescută de oxitocină îi face pe oameni să vrea deodată să fie parte dintr-un muzical.
Așa că cercetătorii au trecut la al doilea raționament: determină cântatul în grup creșterea nivelului de oxitocină? Din păcate, aici lucrurile devin puțin neclare: studiile au reportat rezultate contradictorii, cu alte cuvinte, unele au raportat o creștere, iar altele o scădere a concentrației de oxitocină ca urmare a cântatului în grup. La prima vedere, acest lucru nu are foarte mult sens, însă există o explicație bună pentru aceste rezultate.
Există două modalități de a măsura nivelul de oxitocină din corp: central (adică în sistemul nervos central, de exemplu, luând o probă din lichidul cefalorahidian) sau periferic (în sânge sau în salivă). Așa cum îți poți imagina, prima opțiune este mult mai dificilă, fiindcă este invazivă (se face folosind un ac de seringă foarte mare pentru a extrage lichid din coloana vertebrală), așa că aproape toate studiile folosesc a doua variantă. Iar asta e o problemă, deoarece concentrația periferică de oxitocină nu o reflectă întotdeauna pe cea din creier. Pentru a complica lucrurile și mai mult, oxitocina periferică nu este eliberată doar ca răspuns la evenimente plăcute, ci și ca urmare a stresului (gândește-te la naștere, când oxitocina este eliberată ca să te facă să te simți mai bine). Asta înseamnă că, dacă cercetătorii nu controlează nivelul de stres al participanților în mod corespunzător (poate cineva se simte foarte stresat atunci când trebuie să cânte împreună cu străini), rezultatele studiului ar putea fi afectate.
Acum care e concluzia? Îți încălzește oxitocina sufletul atunci când cânți împreună cu alții sau nu? Pe scurt: cel mai probabil. Sunt multe dovezi care indică asta. În primul rând, atât oxitocina, cât și cântatul în grup duc la creșterea frecvenței comportamentelor prosociale și de formare a legăturilor cu alții. În al doilea rând, sistemul oxitonergic, cântatul în grup și comportamentele prosociale sunt reprezentate în aceleași regiuni în creier. Și în al treilea rând, cântatul în grup afectează nivelul periferic de oxitocină. Însă efectul stresului încă trebuie determinat corespunzător în ultimul caz și, ideal, studii care să măsoare concentrația de oxitocină în sistemul nervos central ne vor aduce dovezile definitive de care avem nevoie.
Așa că iată, nu doar că există o neuroștiință a colindatului, e și destul de complicată. Dar dacă acest articol te-a stresat, măcar știi că poți scăpa de el printr-o sesiune impromptă de cântat colinde împreună cu cei dragi.
Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos.
Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Twitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.
Surse (în engleză)
Links Between the Neurobiology of Oxytocin and Human Musicality
Choir versus Solo Singing: Effects on Mood, and Salivary Oxytocin and Cortisol Concentrations
The neurochemistry and social flow of singing: bonding and oxytocin
Sărbătorile și sănătatea mintală
English Se presupune că sărbătorile de iarnă sunt pline de dulce, acrișor și ceva fermecător, dar chiar și aceia dintre noi care se lasă complet cuprinși de spiritul Crăciunului trebuie să admită că realitatea nu corespunde întotdeauna acestor așteptări. Din contră, așteptările prea mari pentru „super-distracție” sau chiar „vacanța perfectă” tind să ducă atât la…
Mirosul amintirilor
English În cel mai recent articol am vorbit despre de ce creierul nostru face trecutul să pară mai roz și am și introdus pe scurt amintirile autobiografice. Astăzi ne continuăm călătoria pe strada amintirilor vorbim despre o altă componentă importantă a amintirilor: mirosul. De câte ori nu ți s-a întâmplat să miroși niște prăjituri proaspăt…
Microflora intestinală
English Știm cu toții ce este intestinul. Este locul acela straniu din burtă care mârâie ca un bătrân morocănos de fiecare dată când ne este foame și de fiecare dată când mâncăm mâncarea aia prea picantă pentru noi pentru a ne impresiona prietenii. Dar ce face ca acea mâncare picantă să se transforme în focurile…
De ce ar trebui să îți pese de (neuro)știință?
English Sigur, ai mai auzit-o înainte: știința e super, iar creierul în mod deosebit este o minune a universului. Este ceea ce ne definește ca oameni, așa că ar trebui să fim interesați să învățăm despre acesta cât mai mult cu putință. Dar, deși pentru mulți poate fi foarte palpitant să citească despre organizarea pe…
Amintirile cele dulci
English După o săptămână îngrozitor de lungă, cadourile stau împachetate frumos sub brad, sarmalele se odihnesc pe masă, rudele tale și-au dat în sfârșit seama cum să pornească microfonul pe Zoom și acum gesticulează și se aud vorbind tare din ecranul mic al calculatorului care abia îi mai încape, iar tu ești fericit/ă că ai…
Spiritul Crăciunului în creier
English Cu toții avem un prieten care, imediat ce 1 decembrie sosește, scoate decorațiunile de Crăciun, ascultă „Împodobește, mamă, bradul” la maxim toată ziua și vorbește non-stop despre cum „decembrie e luna în care suntem mai buni” (apropo, dacă nu poți să identifici care dintre prietenii tăi e copleșit de spiritul Crăciunului, probabil că ești…
One thought on “Neuroștiința colindelor de Crăciun”