Neurofrontiers

Tradus din engleză de Laura-Adriana Grom

Era cândva ceva important, poate chiar distractiv – clar ceva la care te pricepeai. Dar, pe parcurs, magia s-a pierdut. În loc să aștepți momentul cu nerăbdare, acum mersul la muncă a devenit o povară. Oricând sună telefonul acum sau primești un email nou, simți cum ți se strânge stomacul. Sarcini care obișnuiau să îți ia 5-10 minute acum ajung să treacă ore și să nu le termini. Simți cum performanța ta scade și fiecare zi de muncă este acum un chin. Sună oribil nu-i așa? Din păcate, statisticile spun că aproximativ două treimi din angajații cu normă întreagă se luptă cu sindromul burnout cel puțin o dată în viața lor. Este totuși burnout-ul o problemă reală din sfera sănătății mintale sau doar un alt nume pentru stres? Și dacă este real, este tratabil sau ar trebui pur și simplu să-ți dai demisia de la muncă, să-ți faci bagajul și să te muți în Hawaii?

Ce este burnout-ul?

În termeni de specialitate, burnout-ul este definit ca un sindrom cronic asociat cu activitatea profesională caracterizat prin epuizare fizică și emoțională, depersonalizare, cinism, și un sentiment de randament scăzut. De regulă, burnout-ul era asociat în mod exclusiv cu munca plătită, însă, în ultimii ani, definiția a fost extinsă pentru a include toate activitățile obligatorii care necesită efort, precum învățatul sau îngrijirea unei persoane în vârstă.

Burnout-ul nu doar că îi lasă pe cei afectați epuizați, detașați de colegii de muncă, de mediul din jur și cu o performanță mai scăzută la locul de muncă, ci are și efecte semnificative asupra sănătății, inclusiv un impact negativ de lungă durată asupra structurii și funcționării creierului. Printre cele mai comune simptome fizice se numără durerile de cap, problemele gastro-intestinale, răcelile recurente, durerile în piept, durerile musculare și problemele cu somnul.

Totodată, persoanele care trec prin burnout tind să aibă probleme atât cu memoria, cât și cu concentrarea. Din punct de vedere al activității cerebrale, aceștia prezintă semnale diminuate în zonele asociate cu empatia și reglarea emoțională, dar și o scădere a undelor alfa în stare de repaus, un ritm cerebral tipic asociat cu inhibiția corticală (acest termen se referă la scăderea excitabilității creierului și este important pentru că îi oferă creierului tău timp să se relaxeze). În același timp, structura creierului în indivizii cu burnout este și ea alterată. În special, burnout-ul a fost asociat cu un volum mai scăzut în cortexul medial prefrontal, o structură cerebrală asociată, printre altele, cu reglarea emoțională.

Ce cauzează burnout-ul?

Ce anume face ca burnout-ul să provoace atât de mult haos în organism? Jucătorul-cheie în aceste consecințe negative este stresul cronic, mai exact, efectul său asupra a ceva numit axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, cunoscută și sub denumirea de axa HHA. Aceasta este una dintre principalele sisteme neuroendocrine din corp și controlează reacțiile la stres, dar și la multe alte procese ale organismului, precum digestia, sistemul imunitar, emoțiile și stocarea energiei. Pentru a simplifica lucrurile, dereglarea axei HHA afectează grav multe funcții ale organismului. Înainte să vorbim despre cum stresul reușește să facă asta, avem nevoie însă de o înțelegere generală asupra a cum funcționează axa HHA.

Putem să ne imaginăm că hipotalamusul este cineva care încearcă să trimită un mesaj foarte important unui receptor care trebuie să îndeplinească o acțiune, în acest caz, glandele suprarenale, și putem considera hipofiza ca fiind un intermediar al mesajului. Fiecare mesaj este scris în „codul hormonal” și pentru că este atât de important, atât hipotalamusul, cât și hipofiza vor continua să transmită același mesaj până când glandele suprarenale vor semnala „mesaj primit”. Codul hormonal hipotalamic este numit hormonul eliberator de corticotropină (CRH). O dată ce mesajul ajunge la hipofiză este convertit în alt cod numit „hormoni eliberatori ai adenocorticotropinei” (ACTH). În sfârșit, în momentul în care mesajul codificat prin ACTH ajunge la glandele suprarenale, începe acțiunea: suprarenalele încep să producă cortizol, un hormon mesager care pregătește corpul de luptă (asemănător cu adrenalina, dar pe un timp mai îndelungat) și, în același timp, semnalează înapoi către hipotalamus și hipofiză că nu mai trebuie să transmită mesajul. Numim acest proces un circuit de feedback negativ: cu cât avem mai mult cortizol, cu atât mai puțin trebuie să producem, și, în consecință, se reduc și nivelurile de CRH și ACTH.

Însă, într-o situație în care stresul este cronic, acest circuit de feedback negativ este perturbat. Mecanismele moleculare specifice acestui proces sunt complexe și nu sunt încă pe deplin cunoscute, dar ideea generală este următoarea: axa HHA primește continuu semnale de la regiunile corticale asociate cu răspunsurile la stress, care duc la un nivel ridicat de cortizol pe perioade îndelungate de timp. Acest nivel ridicat, la rândul lor, face hipotalamusul să răspundă mai lent la cortizol, ceea ce perturbă și mai mult circuitul de feedback negativ. Pe scurt, stres cronic= nivel de cortizol ridicat.

Printre efectele cortizolului se numără mobilizarea resurselor energetice, scăderea răspunsului inflamatoriu și stimularea eliberării acidului gastric. Prin urmare, îți poți imagina de ce nivelul crescut de cortizol poate duce la epuizare (energia este consumată constant, deci nu poate fi înlocuită la timp), șanse ridicate de a răci (sistemul imunitar este slăbit și nu mai poate lupta la fel de bine) sau la probleme de stomac (producerea excesivă a acidului gastric nu e nici ea favorabilă).

După cum poți vedea, burnout-ul este o tulburare reală cu efecte extinse și devastatoare asupra organismului. Și deși simptomele sunt atât fizice, cât și psihologice, cauza este stresul psihologic cronic, care face ca burnout-ul să fie tratat mai degrabă ca o problemă mintală decât una fizică.

Important de menționat este că burnout-ul este mai mult decât o simplă stare de stres, este o stare de stres cronic. De obicei, când oamenii se referă la stres, se referă la o perioadă scurtă de timp, ceva ce vine și pleacă atunci când factorul extern de stres dispare, și care, deși neplăcută, nu are efecte pe termen lung. Dar în contextul burnout-ului, vorbim despre un stres care durează mult mai mult, care persistă și ne afectează și după ce factorii externi de stres au dispărut.

Poate fi tratat burnout-ul?

Cred că până acum ne-am dat seama cu toții cât de grav este burnout-ul. Dar este oare vreo speranță pentru a-ți reveni, și dacă da, ce ar trebui să faci? Ei bine, există vești bune și vești proaste. Haide să începem cu veștile mai puțin bune: burnout-ul a devenit subiectul unor cercetări intense abia în ultimii ani, prin urmare, nu se cunosc suficiente lucruri nici măcar despre mecanismele în sine ale tulburării, cu atât mai puțin despre opțiuni de tratament care să fie eficiente și bine puse la punct. Vestea bună este însă că din cauza acestui nou interes pentru cercetarea despre burnout, există totuși speranță în ceea ce privește sprijinul pentru recuperare.

De exemplu, un studiu publicat de câțiva cercetători germani în 2016 a arătat că un tratament multimodal aplicat pe o perioadă de 5 săptămâni a redus în mod semnificativ simptomele burnout-ului pentru participanții studiului. Metodele de tratament au inclus psihoterapie, meditație mindfulness, terapie de grup, terapie prin mișcare și focalizarea pe obiective precum creșterea distanței dintre locul de muncă și reședință, învățarea participanților cum să își gestioneze stresul, reducerea perfecționismului, și îmbunătățirea atât a abilităților interpersonale, cât și a modului de a percepe suportul social. Alte studii sugerează, de asemenea, că sprijinirea oamenilor în dezvoltarea unor strategii sănătoase de adaptare, precum și integrarea lor într-un grup de suport, sunt metode utile pentru a reduce simptomele burnout-ului. În plus, se pare că cea mai eficientă strategie pentru a combate burnout-ul este utilizarea unei abordări care combină mai multe metode, nu doar una.

Ce ar trebui să reținem?

Pentru a sumariza, burnout-ul este o problemă psihologică care nu se rezumă numai la a te simți puțin stresat. Are efecte devastatoare asupra sănătății mintale și fizice și apare ca urmare a unui stres prelungit și nerezolvat. De asemenea, deși sunt unele opțiuni pentru tratament, burnout-ul nu pleacă de la sine, oricât de mult ți-ai dori asta. Dacă tu sau unul din cunoscuții tăi se confruntă cu simptome ale burnout-ului, este important să cauți ajutor profesional. În cele din urmă, cel mai eficient tratament pentru burnout pare să fie o combinație de mai multe strategii.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos. Și dacă vrei să ne susții, poți distribui articolul, ne poți cumpăra o cafea aici sau chiar ambele.

Abonează-te la fluxul RSS aici.

Ar putea să-ți placă și:

Referințe (în engleză)*

Ezeudu, F. O., Attah, F. O., Onah, A. E., Nwangwu, T. L., & Nnadi, E. M. (2020). Intervention for burnout among postgraduate chemistry education students. Journal of International Medical Research, 48(1), 0300060519866279.

Meyer, L. K., Lange, S., Behringer, J., & Söllner, W. (2016). Inpatient and day hospital treatment of patients with depression and job-related burnout. Zeitschrift für Psychosomatische Medizin und Psychotherapie, 62(2), 134-149.

Morera, L. P., Gallea, J. I., Trógolo, M. A., Guido, M. E., & Medrano, L. A. (2020). From work well-being to burnout: a hypothetical phase model. Frontiers in Neuroscience, 14.

Savic, I. (2015). Structural changes of the brain in relation to occupational stress. Cerebral Cortex, 25(6), 1554-1564.

Ulrich-Lai, Y. M., & Herman, J. P. (2009). Neural regulation of endocrine and autonomic stress responses. Nature reviews neuroscience, 10(6), 397-409.

* Pentru a menține lista scurtă, cităm doar câteva studii aici, dar e important de reținut că rezultatele științifice sunt mereu replicate de mai multe studio înainte de a câștiga încrederea comunității științifice.