English

Cu toții avem un prieten care, imediat ce 1 decembrie sosește, scoate decorațiunile de Crăciun, ascultă „Împodobește, mamă, bradul” la maxim toată ziua și vorbește non-stop despre cum „decembrie e luna în care suntem mai buni” (apropo, dacă nu poți să identifici care dintre prietenii tăi e copleșit de spiritul Crăciunului, probabil că ești tu :D). Dar ce îi face pe unii oameni să fie copleșiți de bucurie și nostalgie când vine vorba de Crăciun, în timp ce alții mai degrabă și-ar tăia urechile decât să-l mai asculte vreodată pe Hrușcă? Exact asta a încercat un grup de cercetători de la Universitatea din Danemarca să afle (bine, ne-ai prins, nu „exact” asta, fiindcă danezii trebuie să se mulțumească cu versiunea autohtonă a lui Hrușcă, Holst).

Folosind imagistica funcțională prin rezonanță magnetică (fRMN), cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală a 20 de oameni în timp ce aceștia s-au uitat la imagini cu tematică de Crăciun și imagini neutre, nelegate de sărbători. Acești 20 de oameni au fost clasificați în două grupuri, bazat pe obiceiurile lor de sărbătorire a Crăciunului: 10 dintre ei au spus că sărbătoresc Crăciunul în mod regulat, iar ceilalți 10 au spus că ei nu au niciun fel de tradiție de Crăciun.

Cercetătorii au descoperit că, atunci când a văzut imagini de Crăciun, grupul care sărbătorește de obicei Crăciunul a avut o activitate cerebrală mai ridicată comparat cu grupul care nu sărbătorește Crăciunul în mai multe zone ale creierului (cortexul sensorimotor, premotor și motor primar, precum și lobulii parietali inferiori și superiori). Aceste zone ale creierului au fost asociate în alte studii, printre altele, cu spiritualitatea, emoțiile resimțite împreună cu alți oameni și recunoașterea emoțiilor faciale, așa că dacă există un asemenea lucru precum reprezentarea spiritului Crăciunului în creier, are sens să se afle în aceste regiuni.

Părerea lui Grinch

Înainte să te duci să sărbătorești această descoperire cu încă o cană de vin fiert (sau să-ți îneci amarul în ea, depinde ce părere ai despre Crăciun în general), merită să ne întrebăm pentru o secundă: chiar dovedește acest studiu, dincolo de orice fărâmă de îndoială, că spiritul Crăciunului trăiește în lobulul parietal inferior? Pe scurt: sigur că nu.

Varianta lungă: deși studiul aduce anumite dovezi în favoarea acestei ipoteze, mai sunt câteva lucruri care trebuie investigate. De exemplu, au mai existat și alte diferențe între cele două grupuri care ar fi putut duce la acest rezultat? (Cercetătorii nu i-au întrebat pe oameni decât dacă sărbătoresc sau nu Crăciunul.) Ce s-ar fi întâmplat dacă participanții s-ar fi uitat la alte imagini, nelegate de Crăciun, dar care i-ar fi făcut să se simtă bucuroși și nostalgici? S-ar fi obținut aceleași rezultate? Cum ar arăta rezultatele dacă ar fi vorba despre alte sărbători (de exemplu, Diwali sau Paște)? De asemenea, rezultatele trebuie replicate într-un grup mai mare de oameni. Și, în cele din urmă, neurocercetătorii încă dezbat dacă încercarea de a localiza emoții complexe în anumite părți ale creierului are sens în primul rând, așa că răspunsul la această controversă ar putea pune studiul în cauză într-o cu totul altă lumină. Dar asta e cu totul altă poveste și încă n-am băut suficient vin fiert ca să intrăm în detalii.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Twitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Sursă

https://doi.org/10.1136/bmj.h6266