English

Deschide o aplicație de știri, uită-te la televizor sau accesează aplicația preferată de socializare și cel mai probabil vei fi inundat de tot felul de știri negative sau chiar de-a dreptul deprimante. Și chiar dacă simți că starea ta de spirit se degradează, cel mai probabil vei continua să citești și să citești până când vei exclama frustrat “ugh, lumea e de rahat!”. Sau discută cu prietenii tăi și s-ar putea să realizezi că treceți cu vederea momentele fericite, în timp ce zăboviți ore în șir asupra celor negative. În mod intrinsec, știm cu toții de ce: evenimentele negative sunt pur și simplu mai atractive și mai captivante decât cele pozitive.

Argumente evolutive

Dar de ce ne atrag mai mult atenția aceste evenimente? În psihologie, acest efect este cunoscut sub numele de tendința spre negativitate (engl.: negativity bias). Iar oamenii de știință cred că există un motiv evolutiv pentru acest lucru. Stimulii pozitivi ne spun că viața este bună și că ne putem relaxa. În schimb, stimulii negativi semnalează, de obicei, o problemă cu mediul înconjurător, o problemă care ar putea pune viața în pericol dacă nu este rezolvată rapid. Așadar, acești stimuli trebuie să fie capabili să stârnească răspunsuri mai puternice în comparație cu cei pozitivi, astfel încât să ne trezească din starea de stupoare a pozitivității și să ne ajute să supraviețuim atunci când apar amenințări.

Reprezentări neurale

Desigur, deși asta este o explicație excelentă, este dificil de testat în practică de ce a evoluat ceva. Ceea ce putem testa, însă, este modul în care stimulii negativi și pozitivi sunt reprezentați în creier. Și, în funcție de zonele cerebrale în care apar diferențele dintre cele două tipuri de stimuli, putem trage unele concluzii și despre funcția lor.

Studiile EEG (care analizează activitatea electrică a creierului) au constatat că stimulii negativi recrutează mai multe resurse în comparație cu cei pozitivi, atât în stadiile timpurii, cât și în cele tardive ale atenției. Cu alte cuvinte, acest lucru confirmă faptul că reacționăm mai repede la stimulii negativi, nu numai la nivel comportamental, ci și la nivel neuronal.

În plus, studiile RMNf au constatat o creștere a fluxului sanguin ca răspuns la stimuli negativi în cortexul de asociere vizuală, precum și în zonele de atenție executivă. Din nou, acest lucru indică faptul că, la nivel neuronal, stimulii negativi ne atrag mai mult atenția, dar și că aceștia tind să ducă la o creștere mai mare a activității cerebrale încă din faza de procesare vizuală.

Mai mult, cercetătorii au observat ceva ciudat. În mod normal, atunci când același stimul pozitiv este prezentat în mod repetat, răspunsul observat în RMNf scade cu fiecare nouă prezentare. Dar cu stimuli negativi, acest lucru nu se întâmplă. Dimpotrivă, răspunsul crește. Cu alte cuvinte, în loc să ne obișnuim cu ei, avem răspunsuri mai puternice la acești stimuli de-a lungul timpului. Această observație se potrivește, de asemenea, cu ideea că stimulii negativi au o semnificație funcțională mai mare.

Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în cazul multor rezultate din cercetare, există și studii care nu au constatat nicio diferență în ceea ce privește procesarea stimulilor negativi și pozitivi. Din nefericire, acestea au unele probleme metodologice, care fac dificilă efectuarea unor comparații adecvate. Unele dintre ele nu potrivesc în mod corespunzător stimulii pe toate dimensiunile. De exemplu, este posibil ca acestea să fi folosit imagini pozitive care sunt mai intense din punct de vedere emoțional și imagini negative care sunt mai blânde. Alții au analizat doar zonele timpurii de procesare vizuală, ratând astfel potențialele diferențe observate în zonele corticale superioare. Cu toate acestea, este important să le menționăm pentru a oferi o imagine completă și pentru a evidenția necesitatea mai multor studii bine concepute pe această temă.

Perspectiva sănătății

Dincolo de analiza reprezentării neuronale a tendinței spre negativitate, există o altă întrebare care trebuie abordată: cum ne afectează aceasta bunăstarea emoțională și sănătatea mintală? Răspunsul este: depinde.

Stimulii negativi au cu siguranță o semnificație funcțională importantă și nu există nimic patologic în acest sens. Pentru a folosi o paralelă extremă, persoanele care nu simt deloc durerea (suferă de insensibilitate congenitală la durere sau analgezie congenitală) prezintă un risc mai mare de complicații din cauza unor lucruri precum fracturi sau infecții neobservate și pot muri mai devreme. Extrapolând la experiențe mai abstracte, putem vorbi, în general, despre cum experiențele negative, cum ar fi picarea unui examen sau mustrarea pentru că nu am respectat un termen limită, ne învață lecții importante și ne ajută să ne dezvoltăm.

Pe de altă parte, tendința spre negativitate poate deveni problematică atunci când este dusă la extrem. A fi atenți doar la stimuli negativi și a privi totul printr-un cadru negativ ne poate prinde într-un cerc vicios. Ne poate oferi o viziune mai sumbră asupra lumii și asupra noastră înșine și ne poate face să ratăm părțile bune ale vieții. De fapt, unii cercetători au ajuns să conceptualizeze depresia și anxietatea ca fiind tulburări legate de tendința spre negativitate. Cu toate acestea, în prezent nu este clar dacă a suferi de depresie sau anxietate accentuează tendința spre negativitate sau invers.

Schimbări de-a lungul vieții

Partea bună a lucrurilor este că, deși ți-ar putea fi greu să reduci această tendință acum, există speranțe pentru când vei îmbătrâni. Cercetătorii au descoperit că tendința spre negativitate nu rămâne constantă de-a lungul vieții. De fapt, aceasta se diminuează odată cu vârsta.

În ceea ce privește partea neuronală, studii EEG și RMNf similare celor menționate mai sus au arătat, de asemenea, că răspunsurile neuronale la stimuli negativi scad odată cu vârsta, până la punctul în care nu mai există nicio diferență între stimulii negativi și cei pozitivi. Așadar, data viitoare când bunica ta îți spune să te calmezi, pentru că lucrurile nu sunt atât de sumbre pe cât par, amintește-ți că nu încearcă doar să te consoleze. Creierul ei îi spune cu adevărat acest lucru.

Scăparea din cercul vicios al negativității

Să vezi partea bună a vieții când ești mai în vârstă este minunat, dar nu ar fi mai bine dacă ai putea să o vezi și acum? După cum am menționat deja, nu este nimic fundamental în neregulă cu tendința spre negativitate: te protejează și te ține în siguranță. Dar echilibrul este întotdeauna important. Și, în condițiile în care lumea din jurul nostru exploatează această tendință pentru clicuri și vizualizări, este bine să ne amintim cum ne putem apropia de acest echilibru.

Există două lucruri principale care pot ajuta în acest sens: gândirea critică și luarea de măsuri. Primul înseamnă, în esență, să reflectezi asupra conținutului pe care îl consumi. De obicei, multe informații supărătoare pot fi reformulate pe un ton mai neutru, ceea ce reduce reacțiile negative. Pune-ți întrebări de genul: cum mă face să mă simt? Lucrurile sunt într-adevăr atât de sumbre pe cât le prezintă autorul sau le încadrează în așa fel încât să stârnească un răspuns emoțional cât mai puternic? Și chiar dacă lucrurile nu sunt atât de grozave, există vreo măsură pe care o poți lua? Această ultimă întrebare conduce la cel de-al doilea pas: acționează. Poate că te oferi voluntar, încerci să sensibilizezi opinia publică cu privire la o anumită problemă, donezi bani sau pur și simplu vorbești cu prietenii tăi despre asta. Implicarea în orice fel tinde să ușureze sentimentul de neputință și semnalează creierului tău că ai făcut ceva ca să te ocupi de o anumită amenințare și nu mai trebuie să te bombardeze cu ea.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos.

Ca de obicei, nu uita să ne urmărești pe Instagram, Twitter sau Facebook pentru a fi la curent cu cele mai recente postări.

Ar putea să-ți placă și:

Referințe (în engleză):

Baumeister, R. F., Bratslavsky, E., Finkenauer, C., & Vohs, K. D. (2001). Bad is stronger than good. Review of general psychology, 5(4), 323-370.

Carstensen, L. L., & DeLiema, M. (2018). The positivity effect: A negativity bias in youth fades with age. Current opinion in behavioral sciences, 19, 7-12.

Norris, C. J. (2021). The negativity bias, revisited: Evidence from neuroscience measures and an individual differences approach. Social neuroscience, 16(1), 68-82.